Timp

Februarie 9, 2010

Am multe proiecte si planuri de viitor ‘pe rol’. Nu are rost sa le scriu, pentru ca nu intereseaza pe nimeni. Ce mi se pare interesant este cum de fiecare data cand vreau sa incep ceva, imi dau seama ca nu mai am timp. Practic, nu fac nimic din ce am pe lista, stau mult degeaba, pierd mult timp prin bodegi, dar „when push comes to shove”, brusc nu mai am cand. Dar intr-un mod inexplicabil, timp de o cafea la crâsmă se gaseste intotdeauna.

Sigur, asta se cheama, pe termenul emancipat procrastination. Adica lene. De ce ar scrie un lenes un cuvant de 4 ori mai lung in loc de lene, nu stiu. Probabil din ceva dorinta subconstienta de a parea mai destept decat sunt, dar nu vreau sa impresionez pe nimeni, decat poate pe mine.

Pana acum, mi-a mers bine. Obiectivele generale pe termen scurt ale majoritatii tinerilor le-am atins. Am luat bacul, am intrat la facultate, am trecut prin prima sesiune onorabil, toate cu minim de efort. Si cand spun minim, chiar ma refer la asta: pentru bac spre exemplu, nu am citit  decat primele capitole din cartea de biologie, si practic m-am prezentat cu ce tineam minte de prin liceu. Valabil si la restul materiilor [in afara de geografie, ca la asta mai stiam]. La majoritatea examenelor din sesiunea asta,  am aflat termeni noi chiar la examen. La un examen am trecut la limita (saru’mana doamna profesoara!) n-am priceput cateva intrebari. La altul, la o intrebare grila de genul „cine a formulat [nu mai stiu ce principiu]”, raspunsul era de ales intre 5 autori economisti. L-am ales pe Hamilton, ca e pilot la formula 1. In mod evident, n-am nimerit. Cred ca mi-am descoperit si ceva aptitudine: la examene unde ti se da un subiect de sinteza, unde trebuie sa turui cam tot ce stii si sa fie la obiect, ma pricep. In general, dintr-o bruma de cunostinte, reusesc sa dezvolt o formulare oarecum inteligenta. Nu stiu exact cum, dar mi-am confirmat ideea si la bac, si la examenele din sesiune. Cred ca majoritatea oamenilor se pricep (bine, ii excludem pe cei cu IQ din 2 cifre care nu tind spre 100. scuze gigi), dar nu s-au gandit mult la asta.

Cat o sa mai dureze treaba asta? Cu ceva noroc, totdeauna.

Anunțuri

Recomandare

Decembrie 3, 2009

Chiar daca nu pare, sunt un om cu principii. Ce-i drept, principiile mele sunt imorale si depravate in general, dar tot se cheama ca am un standard dupa care sa ma ghidez, nu?  Admit ca se schimba destul de des, dar nu asta conteaza. Azi vreau sa vorbesc doar de un singur punct, care poate fi folosit de popor. Cum sunt un om simplu, nu o sa folosesc vreo exprimare usor schoppenhaueriana ca sa il definesc, ci o sa il enunt direct:

Incerc totul, cel putin o data.

Desi pare logic, am observat ca sunt foarte multe persoane care nu vor sa incerce anumite treburi. Desi daca le-o spui in fata, nimeni nu o sa recunoasca. „Dar cum draga, eu am un spirit foarte deschis la noutati!”. Fals.

Care a fost ultimul lucru nou pe care l-ai facut? Mergem toti in aceleasi crasme, in aceleasi zone, purtam aceleasi haine, aceeasi blugi, dar toti suntem avem pretentia ca suntem unici. Ne revoltam la ideea de a purta uniforma, dar o facem noi fara sa ne dam seama. Care e diferenta ca purtam un sacou impus de scoala, sau blugi auto-impusi de societate?

Am credinta ca un om poate sa aibe o parere pertinenta doar daca a si incercat domeniul despre care isi da cu parerea. Cum ar veni, romanii cand discuta sunt toti antrenori de fotbal, si toti stiu ce ar trebui sa faca presedintele. Nu zic sa te implici in politica [caci, doamne fereste, ar fi o greseala destul de mare], dar poti sa incerci toate lucrurile de care te gandesti „as face asta, doar daca..” Sa nu existe daca! Ai vrut sa inveti sa canti la chitara? Pune mana si rupe-ti degetele pe corzi! Ai vrut sa faci parasutism? Pana la 21 de ani e GRATIS! Ai vrea sa vezi Bucurestiul de pe Intercontinental? Afla ca e voie. Daca nu-ti place, ce pierzi?

Am baut, am fumat, am mancat ciudatenii [o sa revin mai pe larg altadata], am fost in bodegi ordinare, am jucat fotbal, tenis, am inotat, am fost la curse, am fost la ceva clase de arte martiale [bine, pentru ca a fost pe moca vreo 3 luni, dar se pune] am fost la concerte de toate felurile, am vazut peste juma’ de Romanie, am avut [chiar si destul de drastic] note scazute la purtare, am fost corijent, am fost la olimpiade, am luat premiu, am fost pe plaiuri straine, si probabil multe alte lucruri pe care nu mi le amintesc.

Deci poti sa ma provoci cu cam orice, sunt mari sanse sa accept. Apropo, mental note: trebuie sa-mi fac o lista cu activitati ce trebuie facute anul viitor. TREBUIE!

Deci unde a disparut spiritul? De ce nu iesi din rutina? De fapt, de ce iti place rutina? Cum de nu obosesti facand aceleasi lucruri, over&over again?

Servus

Decembrie 2, 2009

Incep un exercitiu de mini-jurnalism. In acest context este utilizat des cuvantul „nişă”. Inca nu stiu daca am una, nu stiu daca voi alege una vreodata, dar probabil o sa aflu pe parcurs. O sa recunosc totusi: incep acest exercitiu ca urmare a unei teme la info. Drept urmare, o sa am un procentaj semnificativ mai mare de relatari serioase. Banuiesc ca o sa urmeze si articole zeflemiste sau mizantropice [sau, fereasca sfântu’, articole scrise la betie], pentru ca alura de Academician Doctor Inginer nu mi se potriveste.

Asadar, noroc bun [imi urez].